Sfântul Ierarh Evloghie, patriarhul Alexandriei († ca. 608), s-a remarcat ca un neînfricat apărător al dreptei credințe într-o perioadă de mari frământări doctrinare și politice. Prin râvna sa teologică, prin scrierile sale și prin discernământul pastoral, el a consolidat ortodoxia în fața ereziilor vremii, în special a monofizitismului, promovând în același timp unitatea Bisericii.
Viața și contextul istoric
Sfântul Evloghie a trăit într-o epocă marcată de dispute hristologice intense. În urma deciziilor Sinodului de la Calcedon (451), Biserica s-a confruntat cu opoziția monofizită, mai ales în Egipt, unde această erezie căpătase o influență considerabilă. Alegerea sa ca patriarh al Alexandriei (aproximativ 580) a fost providențială, deoarece a găsit o Biserică scindată și a trebuit să înfrunte multiple provocări teologice și pastorale.
Înainte de a deveni patriarh, Sfântul Evloghie a fost starețul unei mănăstiri din Antiohia, unde a aprofundat studiile patristice și a dobândit o înțelepciune duhovnicească remarcabilă. Influențat de marii Părinți ai Bisericii, precum Sfântul Chiril al Alexandriei și Sfântul Leon cel Mare, el a apărat cu fermitate hotărârile calcedoniene și a combătut învățăturile greșite care amenințau unitatea Bisericii.
Apărător al dreptei credințe
Una dintre marile contribuții ale Sfântului Evloghie a fost angajamentul său împotriva monofizitismului și a altor abateri dogmatice. În scrierile sale, el a demonstrat erorile teologice ale celor care negau unirea ipostatică a celor două firi în Hristos, oferind o interpretare fidelă Tradiției Bisericii. A corespondat cu mari ierarhi ai timpului, inclusiv cu Papa Grigorie cel Mare al Romei, care îl aprecia în mod deosebit și îl numea „frate și împreună-lucrător în via Domnului.”
Sfântul Evloghie a fost un puternic susținător al sinodalității în Biserică și a înțeles importanța unei autorități ecleziastice unite în apărarea adevărului de credință. Prin predicile sale, prin lucrările sale teologice și prin relațiile pe care le-a întreținut cu ceilalți ierarhi ortodocși, el a reușit să întărească unitatea Bisericii și să păstreze dreapta credință nealterată.
Moștenirea spirituală
Sfântul Evloghie a trecut la Domnul în jurul anului 608, lăsând în urmă o Biserică întărită în credință și un exemplu luminos de păstor înțelept și curajos. Deși multe dintre scrierile sale nu s-au păstrat în întregime, influența sa se regăsește în opera altor teologi și în hotărârile dogmatice ale Bisericii.
Biserica îl cinstește pe Sfântul Evloghie ca pe un mare ierarh și mărturisitor al dreptei credințe, un model de păstor înțelept și neînfricat. Moștenirea sa teologică și duhovnicească rămâne un reper pentru toți cei care caută să înțeleagă și să trăiască învățătura autentică a Ortodoxiei.